SPECTRES, SIMULACRA, SAXIFRAGES AND SOPILKY: LESYA UKRAINKA AS A REVENANT IN 21ST-CENTURY UKRAINIAN COMMITTED DISCOURSES
(Abstract)

This article aims to show what the “afterlife” of the playwright, poet, letter writer and translator Lesya Ukrainka (1871–1913, born Larysa Kosach, later married to Klyment Kvitka) is like in post-1991 Ukraine. To do this, we first look at how certain artists linked to the anti-Russian/anti-Russophile demonstrations of the 2000s and 2010s have turned her into an icon of the revolution, alongside other writers whose opinions were not exactly the same as hers. We then see how a politician like Yulia Tymoshenko modelled her physical appearance on that of Ukrainka. Thirdly, we recall how the contemporary feminist writer Oksana Zabuzhko analyses and criticises the reception of Ukrainka, pointing out that it is not primarily as the author of her works, but rather as a martyr to tuberculosis who gave all her strength to her struggles that she survived. Finally, we ask ourselves to what extent the events intended to promote her work in an institutional or even academic framework have begun (or not) to create, in the face of these spectres forcibly committed, and which sometimes resemble simulacra, an image of Ukrainka more faithful to the one that haunts her own texts. Several figures of revenance therefore emerge from this journey through the discourses, images and practices that invoke Ukrainka in 21st-century Ukraine : the common grave of literary memory, where ideas merge as bones do in an ossuary ; the imaginary of reincarnation of values ; the layering of spectres or simulacra born of manipulative discourse which stand between our era and Ukrainka as she is portrayed by her own texts ; but also, in accordance with Ukrainka’s work itself, a Persephonian re-emergence, not in the sense of a haunting, but of the resilience of life symbolised by the saxifrage ; and the permanence of the indestructible little voice of Ukraine symbolised by the flute called the sopilka.

Keywords: Ukrainian literature, women’s literature, Russian imperialism, sovereignty, spectres.

SPECTRE, SIMULACRE, SAXIFRAGI ȘI SOPILKY: LESEA UKRAINKA CA O APARIȚIE FANTOMATICĂ ÎN DISCURSURILE ANGAJATE DIN UCRAINA SECOLULUI AL XXI-LEA
(Rezumat)

Articolul explorează „posteritatea” în Ucraina de după 1991 a scriitoarei Lesea Ukrainka (1871–1913, născută Larisa Kosaci, mai târziu căsătorită cu Klyment Kvitka), dramaturgă, poetă, autoare de corespondență și traducătoare. Studiul analizează, mai întâi, modul în care artiști care au participat la demonstrațiile anti-ruse/anti-rusofile din anii 2000 și 2010 au transformat-o pe Lesea Ukrainka într-un simbol al revoluției, alături de alți scriitori ale căror orientări ideologice erau adeseori diferite de cele ale sale. De asemenea, o secțiune a lucrării se axează pe decizia politicienei Iulia Timoșenko de a-și modela înfățișarea în funcție de imaginile care o reprezentau pe Ukrainka. În al treilea rând, articolul prezintă criticile scriitoarei feministe Oksana Zabujko la adresa receptării contemporane a Lesei Ukrainka, fiindcă ea ar fi ajuns să supraviețuiască în memoria publică nu ca autoare de literatură, ci ca o martiră a tuberculozei, care și-a dăruit întreaga energie pentru a susține cauze civice. În final, lucrarea evaluează în ce măsură demersurile instituționale și academice de promovare a operei sale au reușit să creeze o imagine a scriitoarei Lesea Ukrainka mai fidelă celei configurate de textele sale, dincolo de spectrele publice artificiale, care, uneori, ajung simple simulacre. Astfel, studiul delimitează mai multe figurări ale memoriei fantomatice, generate prin discursurile, imaginile și practicile care o invocă pe Ukrainka în Ucraina secolului al XXI-lea : mormântul comun al memoriei literare, unde ideile se amestecă asemenea oaselor într-un osuar ; imaginarul reîncarnării valorilor ; suprapunerea spectrelor sau simulacrelor născute din discursul manipulator, care se interpun între epoca noastră și Ukrainka așa cum este portretizată de propriile ei texte ; dar și, în acord cu opera lui Ukrainka însăși, revigorarea persefoniană, nu în sensul unei bântuiri, ci al rezilienței vieții simbolizată de saxifragi ; și permanența vocii slabe, dar indestructibile a Ucrainei, simbolizată de flautul numit sopilky.

Cuvinte-cheie: literatură ucraineană, literatura femeilor, imperialism rus, suveranitate, spectre.